Ingrediente

  • 720 g făina Manitoba cu 14% proteina
  • 600 ml apa calduta
  • 6 g drojdie uscata
  • 45 ml ulei de masline
  • 20 g sare

Instructiuni

Pentru aluat am folosit făina Manitoba cu 14% proteina, care se comporta foarte bine in aluaturi cu dospire la rece și cu hidratare puternica. De aceea am folosit 600 ml apa, pentru 720 g făina, mergand pana la peste 83% hidratare.
Am făcut foccacia și din făina cu 13,5% proteina, a fost la fel de buna, doar ca acum, urmând câteva trucuri, rezultatul a fost uimitor.

  • Intr-un vas încăpător se pune apa și drojdia, se amesteca cu lingura de lemn și se adauga toată făina. Se omogenizează și se pune sarea.
  • La final se toarnă uleiul, iar pentru ca lingura nu-mi era de ajutor, am incorporat uleiul cu mâna. Am adunat cu spatula tot aluatul de pe marginea vasului, am acoperit și apoi lăsat la dospit 30 minute.
  • După acest timp, aluatul se împăturește de trei ori, la intervale de 20 minute, când aluatul va sta la dospit.
  • Primele doua împăturiri le-am făcut cu spatula de silicon, aluatul fiind destul de moale. Am ridicat aluatul cu spatula, atât cât mi-a permis, fără sa-l rup si l-am adunat in mijloc. Se face din aproape in aproape, rotind vasul. Se termina împăturirea, in locul de unde am început, sa ridicam aluatul.
  • A doua impaturire se face, după 20 minute. In acest timp vasul este acoperit, iar aluatul va dospi.
  • La a treia impaturire aluatul a devenit foarte elastic. In loc de spatula m-am folosit de mâinile umezite cu apa. De aceasta data, aluatul l-am putut ridica la o înălțime destul de mare fără sa se rupa. Aluatul ridicat in sus, se aduce la mijloc, la fel ca la celelalte doua impaturiri.
  • Se acoperă vasul și se da la frigider pentru 10-12 ore.
  • In galeria foto sunt imagini cu diferite etape, arătând cât de mult evoluează aluatul. 
  • După dospirea la frigider aluatul va fi neted și cu câteva bule de aer la suprafața.
  • Din acest moment aluatul va sta in tava, care va fi folosită pentru copt. De aceea este bine, sa se folosească o tava, de care sunteți siguri, ca nu se prinde aluatul. Chiar dacă am uns tava din belsug cu ulei, tot am întâmpinat greutăți, atunci când a trebuit, sa scot foccacia din tava. A doua oară, când voi face aceasta reteta, voi folosi hârtie de copt, care sa acopere marginile tavii pana sus.
  • Am uns tava cu ulei de masline din belsug, insistând pe toate marginile, iar la baza având mai mult ulei.
  • Am răsturnat aluatul rece de la frigider. Acesta va cădea singur in tava.
  • Se va folosi partea neteda deasupra.
  • Când am rasturnat aluatul in tava, partea neteda este in jos. Vom face o pliere direct in tava, adică se întinde puțin aluatul, pentru a-i da o forma pătrată și se aduce treimea din stanga, apoi treimea din dreapta, la mijloc, apoi treimea de sus și treimea de jos, tot la mijloc. Acum se întoarce aluatul, sa avem partea neteda deasupra (vezi galeria foto cu imagini).
  • Tava se acoperă cu folie alimentara, fără sa atingă aluatul, pentru a nu face condens. Oricât m-am chinuit, nu am reușit acest lucru, așa ca, am uns aluatul cu putin ulei, sa nu se usuce. 
  • Se lasă la dospit, pana ce aluatul atinge marginile tavii, lucru ce durează 3-4 ore.
  • Cu 30 minute înainte, se porneste cuptorul la 230 grade, încălzire sus-jos, cu ventilatie și rămâne fixată la aceasta temperatura. In linkul de inspirație se menționează 250 grade.
  • Înainte de a da tava la cuptor, se ung degetele cu ulei de masline, iar cu apăsări foarte ușoare, se fac mici gropițe pe toată suprafața aluatului, care are consistenta unei budinci. Acum vor apărea bulele de aer, mai mici, sau mai mari.
  • Am presărat sare grunzoasa celtică peste foccacia și am stropit-o cu puțin ulei de masline, apoi am dat tava in cuptorul fierbinte, pe treapta cea mai de jos.
  • Se coace 10 minute, apoi se întoarce tava si se da la cuptor încă 5 minute, la aceeași temperatura, pana ce este rumenita deasupra.
  • Foccacia coaptă se scoate din tava și se lasă la răcit pe un grătar. Pentru ca, nu a ieșit de buna voie din tava, m-am folosit de spatula de silicon, care am împins-o sub foccacia, spre mijloc, pentru a se desprinde de tava, iar cu cutitul am trecut pe marginea tavii, prin locurile unde a fost lipita.
  • Se lasă la răcit pe un grătar.
  • Se feliază cu cutitul zimțat de pâine.
  • Este cea mai pufoasa foccacia, iar micile secrete fac diferența.
  • Nu degeaba, se numește foccacia cu 1000 de bule (mille bolle)!